Toto

Ninge. Si ninge. Si ningeeee!!!
Am mers azi la bunica si a fost superb. Ma simteam ca intr-o compunere din aia cu expresii frumoase din clasele I-IV si constatam cu dezamagire ca nu am o imaginatie asa bogata, astfel de peisaje chiar exista:)). Ma gandeam de ce unii considera negrul o culoare(care, btw, e non-culoare) asa trista si rece cand albul mi se pare mult mai distant si impunator, mai ales pe suprafete intinse. Si mai ales, te face sa-ti dai seama cat de mic esti si nu e vorba doar de iluzia optica, ci de imensitatea unui spatiu neincarcat de tot felul de elemente care iti pot distrage atentia. Era totul atat de curat…mi-ar placea sa pot acoperi si eu fragmente din viata mea cu un strat alb si opac…sa ma intorc in timp si sa modelez trecutul in formele dorintelor mele…mereu mi-e greu sa-i cred pe oamenii care spun “nu am nici un regret”. Adica…trebuie sa fii ori foarte naiv ori foarte optimist ca sa gandesti asa. Aaa…ori foarte mincinos ca s-o spui:)). Si desi am auzit de multe ori expresia “daca ar fi s-o iau de la capat, tot asa as face”, consider ca intotdeauna exista ceva nou de incercat…o alta varianta care cine stie unde poate duce? Pe de alta parte, intotdeauna vor exista alte si alte variante si ideea e sa privesti spre viitor, pentru ca trecutul e neschimbat. Chiar era o faza intr-un film pe care l-am vazut recent…spunea un personaj ca bebelusii puri si inca neatinsi de mizeria lumii asteia se transforma, inevitabil, intr-un cumul de fobii si complexe. Asa sa fie? Nu stiu…poate depinde de persoana. Cert e ca toti avem temeri si nemultumiri, insa ajungem sa le constientizam cu adevarat doar daca le acceptam si nu ne mintim singuri. Eu nu as avea curajul sa-mi marturisesc toate temerile in public. Dar fata de mine, da. Exista atata ipocrizie in jur, incat ar fi absurd sa fim ipocriti si fata de noi insine. Macar atat ne datoram. Si ne putem spune atatea…putem visa, crea, ne putem chiar ruga impreuna...noi cu noi. Pentru ca mereu poti descoperi un nou “eu” in tine. Sau vechiul “eu”, de care ai uitat si ti-ai amintit brusc din cauza unui loc, sau a unei arome, sau a unui cantec.
Chiar azi l-am regasit pe Toto, o papusa veche din carpe care nu poate fi atat de incarcata de semnificatii decat pentru mine. Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred. Cat timp a trecut. Si cat va mai trece poate. Oare ce “Toto” voi mai regasi peste ani?