Pa

Desigur, unica in felul meu, reusesc sa fiu probabil cea mai intarziata participanta a PA-lepsei, dar nu renunt la sansa acordata de Emilia, autoare a PA-ului anterior, scris in conformitate cu binecunoscutul regulament.

Se poate
...sa fie Marele Papusar, Marele Ceasornicar cel care ii scrie viata pe un caiet cu marginile foilor indoite, razgandindu-se in fiecare clipa cu privire la finalul tuturor calatoriilor de tramvai. Tintuit parca in loc si totusi strabatand noi si noi orizonturi cu privirea, domnul D. cocheteaza cu resemnarea. In orasul blocurilor-turn si al zambetelor incruntate, al masinilor dezorientate si al bibliotecilor extenuate, in orasul tuturor si al nimanui, in fiecare zi povesti de viata prind contur sub ochii trecatorilor grabiti, gesturi incurcate si saruturi grabite zboara prin statiile de metrou si cersetorii isi numara venitul zilnic pe bancile parcurilor poluate. Afisele anti-fumat, anti-baut, anti-abuzat, anti-anti-anti convietuiesc cu fumatorii, bautorii, abuzatorii si cu victimele lor. Oamenii de rand se privesc in oglinzi si in sufletele dulapurilor, al chiuvetelor si al periilor de sters covoare si descopera noi intrebari sau scriu romane-viitoare garantii ale succesului universal. Si totusi, inceputurile sunt atat de frumoase...

PA-leapsa merge la cine l-a zarit vreodata in viata pe domnul D.

Marile sperante

A venit o zi in care s-au plimbat prin apa si prin cer, cu biciclete din lemn dulce de cires si cu palarii gaurite de soare. Copacul s-a impletit cu trupurile lor si a umbrit siluetele vietilor trecatoare, peste paginile cartilor, peste praful drumurilor de tara si peste valurile marii in februarie. Sperantele sunt mari acum si cresc cu ingrasamant de iubire si uneori cu lacrimi de neimplinire, dar cel mai important e ca infloresc in fiecare an, in toate anotimpurile, cu precadere vara.
(Ce bine ar fi sa putem vedea mereu viata printr-o fereastra cu draperii de toate culorile, pe care sa le aranjam cu grija in jurul peisajului cotidian astfel incat sa se potriveasca perfect cu tonurile evenimentelor zilnice, al sentimentelor lunare si al gandurilor anuale.)

"Ne bucuram pentru ca bate vantul, aerul repede,
copil, copilule, dragule, existenta...
Din nenimica vietii noastre inflorim un mit,
o careta, un flacon cu esenta.

Respira tu cat vrei sa respiri!
Eu stau numai ca sa te miros."

(Nichita Stanescu, fragment din "Dinti")