Roata

Am impresia ca o sa fiu inghitita. De zgomot. De culori. De intregul Univers. Si nu ca nu voi fi in curand, toti vom fi. Si urmasii nostri. Si urmasii urmasilor nostri. Pana la sfarsitul lumii. Si sfarsitul ala va fi inghit de un nou inceput. Adica nu pot sa garantez, imi inchipui si eu. E ca o roata. O roata uriasa. Care se rostogoleste, se rostogoleste peste noi. Cred ca noi traim pana ajunge la noi. Dupa aia ne striveste…sau ne contopim cu ea. Nici asta nu stiu sigur. Bineinteles ca putem fugi de ea, dar nu ne putem ascunde. La un moment dat tot ne prinde. Asta stiu sigur.