sâmbătă, 31 decembrie 2011

Psedobilantsiropos

Vai, ce an bun, ah, ce an rau, hai sa promitem ca vom fi mai buni, mai sinceri, mai creativi, iubitori, iubiti, ca vom avea o minte sclipitoare si o piele stralucitoare si tot ce isi doreste toata lumea asta moderna si mondena la un loc.
Eu nu promit nimic, absolut nimic, si stiu ca nu trebuie sa ne schimbam, ci sa redevenim noi, varianta care ni se potriveste cel mai bine, iar asta, intr-un fel sau altul, se va transforma intr-o lista reala de evenimente pozitive pentru noi si cei care ne inconjoara.
Si daca ar fi sa-mi doresc totusi ceva pentru noul an, vreau neaparat sa ma imprietenesc cu prezentul, dar asa, sa ne cunoastem foarte bine, nu sa fim doar amici, deci daca stiti ce preferinte culinare are sau ce muzica asculta, sa-mi lasati un mesaj, ca vreau sa-l impresionez.

http://youtu.be/UFdfzNMV52Q

duminică, 25 decembrie 2011


Ce frumos e atunci cand gasim in noi forta sa ne desprindem o clipa de obsesii si sa lenevim, sa ne lasam plimbati in lumi straine si sa invatam un nou limbaj, prin care vom exprima aceleasi sentimente si dorinte, si ne vom intoarce la vechile obsesii cu un make-up nou. Make-up de suflet, cred.
Si atunci obsesiile ne vor rade in fata si vor exclama rautacioase: "Nu ma pacalesti asa usor!", iar noi vom aproba cu sufletul impacat si le vom iubi si mai mult. Si p-p-poate se vor lasa iubite.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Literele sunt niste ate, frazele poate bandaje, un scriitor drag mie spunea ca scrisul este cel mai bun panaceu. Ca scriitorul insusi realizeaza acest lucru si profita cu aviditate de imagini artistice si figuri de stil pentru a-si recrea si distruge mic-marele univers. O sa fiu o celula implicata in transformarea propriului meu organism, o sa fiu toate celulele din univers si o sa imi barfesc vecinele de tesut cu nesimtire si nonsalanta. Si apoi o sa imi privesc opera cu nemultumire, dar nu cu regretul ca nu am incercat. Sau poate pentru prima data in viata, o sa-mi spun: "perfect", cu constiinta faptului ca "e perfect ce-mi place mie".
Si apoi o sa zbor in adancurile trecutului, o sa ma scufund in cerurile viitorului, cu echipamente speciale de zbor rudimentar si inot pentru animale fantastice, cu solzi si cu ochi albastri curiosi. Sa nu fie caprui ca cica n-ar fi sinceri.

marți, 13 decembrie 2011

Papusi de carpe suntem cu totii si ne place sa fim jucati pe scena vietii. Abia astept sa vad ce rol imi rezerva viitorul.