Daca muzica, dragostea, visurile sunt anestezice, viata e plictisitor de dureroasa in realitate, nu? Raspunde-mi tu, suflet crosetat din trecut pentru ierni din viitor, ca sa imi tii nereu de cald pana o sa mor. Pot sa casc pana cand voi fi inghitit deja toate amintirile si toate apusurile si rasariturile, toate acordurile din miez de vara si sprancenele incruntate si noptile visinii. Nici nu va mai fi nevoie sa adorm si ma voi "trezi" mai tanara ca niciodata, gata sa plec in calatorie cu mainele chipes si cultivat, melancolic si totusi indraznet, un maine care se sparge ca un balon de sapun in pumnul lui azi. Azi, copil obraznic!