miercuri, 4 ianuarie 2012

Poveste de dragoste


Acum as putea sa salut un copil care se naste, sa ma stramb la un peste sau sa fac o pirueta pentru tine. In lumea mea de ganduri neastamparate exista un gand mai cuminte care e prieten cu cel mai obraznic, pentru ca au ce invata unul de la celalat si se plictisesc repede. Daca acel copil, peste sau chiar tu ati avea ochelarii potriviti ca sa ma cititi, poate v-ati indragosti de mine si ati incepe sa ma urati exact in clipa urmatoare, dar adevaratul motiv pentru care acest consum de energie trebuie sa aiba loc este ca ne-am cunoaste.
Adica ne-am cunoaste din nou, ne-am uita si apoi am putea sa ne prefacem ca nu am existat niciodata si sa ne ardem buletinele, casele si sufletele intr-un semineu desprins din filme romantice. Si peste cativa ani, copilul pe care nu l-am salutat niciodata va primi pestele la care nu m-am strambat niciodata si ii va citi in fata acelui semineu povestea noastra. Se vor iubi vesnic si se vor imbata in fiecare seara cu rom antic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu