duminică, 24 iulie 2011

Urmari, urme, ur

Nu stiu ce cred unii despre oglinzi dar cele virtuale din punctul meu de vedere sunt cele mai periculoase. Oglinzile-metafora, alea gen "privirea"
, "trecutul si viitorul", "oamenii din viata ta" si tot asa. Astfel de oglinzi nu pot fi sparte asa usor cu o vizita la chirurgul estetician, cu 3 luni de alergat dimineata si mancat sanatos sau alte retete similare si cred ca nu le-as mai putea privi vreodata cu suficienta seriozitate, consideratie mai precis. Nu stiu unde citeam ca "omul este creatorul propriei sale nefericiri", dar stiu ca este unul dintre putinele adevaruri pe care, poate, le detine omenirea. Ceea ce ma intriga este rabdarea, cumpatarea unor fiinte care nu alearga dupa vieti de hartie, ci stau cu ochii larg deschisi spre cer si asteapta nu "cea mai frumoasa zi din viata", ci o zi normala din eternitate.

Un comentariu:

  1. Nu stiu unde citeam ca "omul este creatorul propriei sale nefericiri" - nu ca fericirea ar fi "din oficiu". As spune mai bine: omul este propriul sau Creator.

    RăspundețiȘtergere