
E ciudat cum uneori vreau sa am o memorie de elefant, iar alteori, mai des in ultima perioada, tot cer noptii o memorie-sac vechi si rupt din loc in loc, nepeticit si foarte-permeabil. Asociez uitarea cu scufundarile in adanc, mai mult decat cu somnul. Desi abia ma mentin la suprafata apei si prefer sarea ca pluta naturala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu