Tesatura de frunze, imbraca-ma in tinerete si incalzeste-ma cu noi inceputuri. Toamna, fa-ma vara. Bucuresti ce esti, imi e dor de rasetele tale, de chipuri albe la metrou si esarfele parfumate ale necunoscutilor. Filme cu francezi frustrati si germani deprimati, ciocolata calda pe ploaie, cladiri niciodata-restaurate, un tu fragil si mincinos, sau poate prea sincer, prost de sincer ma asteptati nerabdatori si va stergeti timpul de pielea mea. Si eu va imbratisez in fiecare an si niciodata nu ma invat minte, nu ma invat ridurile, dragostea, curajul, indiferenta, nu ma invat desi le repet mereu constiincioasa.