Literele sunt niste ate, frazele poate bandaje, un scriitor drag mie spunea ca scrisul este cel mai bun panaceu. Ca scriitorul insusi realizeaza acest lucru si profita cu aviditate de imagini artistice si figuri de stil pentru a-si recrea si distruge mic-marele univers. O sa fiu o celula implicata in transformarea propriului meu organism, o sa fiu toate celulele din univers si o sa imi barfesc vecinele de tesut cu nesimtire si nonsalanta. Si apoi o sa imi privesc opera cu nemultumire, dar nu cu regretul ca nu am incercat. Sau poate pentru prima data in viata, o sa-mi spun: "perfect", cu constiinta faptului ca "e perfect ce-mi place mie".
Si apoi o sa zbor in adancurile trecutului, o sa ma scufund in cerurile viitorului, cu echipamente speciale de zbor rudimentar si inot pentru animale fantastice, cu solzi si cu ochi albastri curiosi. Sa nu fie caprui ca cica n-ar fi sinceri.