miercuri, 1 decembrie 2010

Va spun ca


Noptierele vor deveni cea mai pasionanta obsesie a mea. Nu am o noptiera. Fotoliul crem, geamantanul metalizat, radioul vechi de 2 ani si teancul de carti de langa pat au fost pe rand- si cu mandrie- pe post de noptiera. Cum sa apreciezi o noapte fara noptiera?
In alta ordine de idei, trec prin stari emotionale aflate la poluri opuse, ma entuziasmez de oameni noi, ma supar pe materii vechi, ma bucur de cladirile frumoase in care inca nu am intrat si ma gandesc cu entuziasm la autorii necititi pe care ii cunosc doar din picanteriile exacerbate ale vietii lor. Imi pare rau ca nu am trait inca o experienta marcanta a vietii mele sau ca nu pot sa ma implic cu suficient interes in problemele societatii. Unde s-a ascuns spiritul meu de voluntar? In ceata egoismului, s-ar putea spune.
De altfel, cred ca nu mai am nici macar probleme existentiale. Poate trec ca gasca prin apa si nu imi dau seama. Pentru orice eventualitate, am sa stau foarte serios de vorba cu o gasca.

Un comentariu: