Ea mergea desculta prin iarba si prin praful drumului de tara, mergea pentru a nici-ea-nu-stia-cata-oara spre aceleasi locuri de mult vazute, de mult mirosite si povestite ale copilariei. Un spatiu aproape primordial al fiintei sale, cu miros de cozonac si camasi inflorate, cu zambete calde si urari de bine...un loc in care idilele adolescentine erau doar un zvon-zburator de papadie, poate chiar savuros de mincinos.
Atunci a decis sa isi dea drumul la par si sa il sarute cu foc, sa il sarute “ca si cum la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut n-ar urma decat batranetea proscrisa si moartea”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu