duminică, 23 august 2009

Te-miri-ce

Ma trezesc uneori gandindu-ma la te-miri-ce. De exemplu, ce i-as spune bunicii mele daca as avea ocazia sa ma intorc in timp si sa o cunosc chiar in momentul in care amandoua am avea fix aceeasi varsta(si aici bineinteles ca sunt incluse numarul exact de ore, minute, secunde, adica nu as vrea sa existe o diferenta cat de mica ce ar putea conferi un avantaj de orice fel vreuneia dintre noi)? Sau cat de uimiti am fi majoritatea sa aflam dintr-o data ca fantomele(sau extraterestrii, sau Tinkerbell, sau ceainicul zburator sau orice fel de personaj fantastic) chiar exista si in tot timpul cat avem deplina incredere ca suntem singuri in camera de fapt cineva se uita la noi ca la actorii din serialul lui preferat(desi, sa recunoastem, Tinkerbell ar fi clar dezavantajata in acest caz si ar da de gol intreaga specie de spioni)! Sau cat de tare ar fi sa existe Facultatea de Super-Eroi! Apropo, daca stie cineva ce salariu primeste un Super-Erou sa nu intarzie in a ma contacta.
Si inca ceva: atunci cand spui ca te gandeai la orice, tu de fapt vorbeai cu tine insuti sau pictai cu tine insuti? Adica, un gand e o propozitie sau o imagine? Sau poate ca in lumea gandurilor propozitiile sunt imagini?

2 comentarii:

  1. Pentru prima parte a gandurilor tale ar merge filmul (este si carte dar eu nu am apucat-o inca) The time traveler's wife. Merita. :) Cat despre facultatea super-eroilor, exista, dar tacita si neacreditata oficial. Dar oo, cum exista! Si supereroii isi primesc salariile in plasute de bucurie si cesti de soare.
    Gandurile mele sunt uneori imagini, alteori cuvinte si de multe ori note muzicale. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. "Cesti de soare"...minunat spus. Si am sa caut filmul, promit:D.

    RăspundețiȘtergere