Ploaia are un straniu efect asupra oamenilor, atunci cand afara ploua intreaga fiinta isi aduce aminte ca in realitate nu este obligata sa pompeze ganduri, gesturi, vibratii ca un musuroi de furnici neobosite, ci se poate intoarce intr-un timp primordial, in care dragostea si caldura, somnul si visul se contopesc, se supara unele pe altele si apoi se impaca cu zambetul pe buze si cu picioarele tremurande, fara sa se rusineze sau sa se intrebe cum le mai sta parul sau daca nu cumva au urme de ruj pe dinti.
Pana nu demult uram ploaia, iar acum nici macar nu mai astept curcubeul.
P.S. "Umbrelele sunt pentru oameni nebuni", vorba unui covrig.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu