Sa ploua cu ganduri bune si cu spuma de suflet! Sa ma curat pana nu mai ramane nici o pata, sau hai, bine, un singur punct negru intr-un imens de alb! Cat de greu este sa ma abtin de la ceea ce imi face rau? Cel mai greu. De multe ori nu reusesc sa imi controlez gesturile si ma trezesc inotand intr-o mare tulbure, nici macar prea departe de tarm, si totusi prea obosita ca o iau in directia potrivita.
Degeaba iti modelezi un chip de lut la care sa te uiti cu drag, vei sti ca e o constructie personala care nu poate inlocui formele reale, formele carora nu trebuie sa le subtiezi genele sau sa le rotunjesti buricele degetelor, toate vor fi la locul lor astfel incat sa iti completeze zambetul dulce-amarui de dimineata. Mereu am spus ca diminetile sunt inselatoare. Si iata ca nici serile nu se lasa mai prejos. Serile iti pot da curaj pentru a trai a doua zi sau pentru a adormi intr-un bol de racoare eterna.
As vrea sa gasesc in curand butonul de stergere, dar mi-e frica de spatii goale. Tipic pentru generatia contemporana, mereu simtim nevoia sa ne umplem vietile cu ceva, in loc sa mai vorbim din cand in cand cu oamenii care mananca placinta cu dovleac si vata de zahar pe bat.