Ce bine bine bine ca simt cum cade fulgul pe nas si aud o muzica in surdina, surzii o aud si ei si toata lumea bate usor din picior, Pamantul se cutremura si el, cred ca are emotii pentru viitor. Ah, iiiubesc si te urasc pe tine, campie albastra-visez uneori noaptea, apoi imi aduc aminte ca visele nu sunt povestite in ziare si carti cu coperti cartonate, din cauza asta nu trebuie uitate niciodata.
As vrea sa pilotez un avion de lemn, sa zbor cu el pana in varful unui visin si sa culeg toate fructele, pana la ultima, sa dezbrac copacul si sa ii vopsesc crengile cu lumina de primavara, sa zambeasca in fiecare dimineata si seara doar pentru mine.
Sa si rada la pranz, inainte de masa, sa rad si eu, doar cand ma gadila cu crengile lui si sa ma zgarii putin la glezna o data pe saptamana.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu