Chiar asa

Degeaba incercam sa ingropam in cele mai ascunse fragmente de amintiri sentimentele care ne definesc si gandurile ce revin obsesiv in minte indiferent de grijile cotidiene, de vreme sau de evenimentele intamplatoare care ne scot din monotonie. Mi se pare ca anumite caractere ne marcheaza ca o cicatrice din copilarie, se estompeaza pe zi ce trece, dar niciodata indeajuns de mult incat sa dispara. Si momentele cu adevarat importante, cu adevarat fericite si lipsite de analiza minutioasa sunt cele pe care nu le constientizam, care se intampla pur si simplu, exista si intr-o zi realizam brusc ca noi suntem cei care le-am trait, ca nu sunt doar niste scene bine regizate din vreun film celebru. Iar bucuriile afisate uneori sunt doar tristeti mascate. Mascate de nuante pastelate, de materiale vaporoase si de zambete largi in mijlocul furtunii. Ca si cum nu am renunta niciodata la speranta ca aparentele vor putea transforma esentele. Eu cred ca adevaratele schimbari vin din interior si tot ele determina perceptia asupra exteriorului. Chiar si arta...desi ne modeleaza inevitabil personalitatile, tot flexibilitatea materialului brut este cea care determina gradul de prelucrare. Si sa fie clar, in visul meu toti suntem o masa colorata de plastilina in mainile frumosului!