Mai mereu el mirosea a tutun, iar ea a medicamente. Desi erau tineri, viciile li se citeau in cutele pielii si gandurile lor erau rosii-violete cu pete albastre. Intr-o dimineata si-au dat mainile si s-au hotarat sa mearga in Cismigiu, pentru prima data la ea si ultima oara la el. Parcul asta avea o istorie prea mult mediatizata, dar irezistibil de aromata. Ironia plutea in aer si era un scut de aparare binecunoscut impotriva unei pasiuni iminente. Pana la urma, "timiditatea" invinge. Isi pierd cuvintele si insiruirea logica a ideilor si se hotarasc sa joace x si 0. Un x pentru fiecare sarut, un 0 pentru fiecare strangere de mana.
(Pam-pam!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu