Mi-a curs un zambet prin vene si i-am spus sa inceteze imediat. Cand nu fac asta, ma intreb cand o sa imi placa mai mult diminetile decat serile si realizez ca dintotdeauna a fost asa, dar ma trezeam prea tarziu pentru rasarit. Si mereu am impresia ca reusesc sa pasesc, cumva, mai repede sau mai incet decat oamenii care ma iubesc, pasiunile care ma fac fericita si cuvintele care ma definesc. Ce bine ar fi sa ajung la acceleratia optima pentru a ma bucura de prezent.
“Dorinta pe care mi-am pus-o pentru tine este sa fii intotdeauna fericit cu ceea ce ai. Tu mereu iti doresti altceva.”
Unde sunt picaturile de albastru pe pielea ta? Albastra e fericirea si albastre sunt genele tale in lumina iubirii de dupa-amiaza, desi in teorie ar trebui sa fie galbene-portocalii. Asa mi le-am imaginat dintotdeauna si uite ca m-am inselat. Mereu ma insel.
Oricum, iti spun, fii albastrul meu de Berlin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu