?

Vi se intampla uneori sa va treziti in toiul zilei si in ciuda luminii puternice sau a zgomotelor de pe strada apropiata, pentru macar o secunda, poate o jumatate de secunda, sa va fie frica? Frica de singuratate, frica de necunoscut, frica de moarte. As putea continua la nesfarsit.
Deciziile importante sunt mereu greu de luat si indiferent cate nopti albe ai la dispozitie pentru realizarea unui tablou complet, de cele mai multe ori tot instinctul are ultimul cuvant si ajungem sa fim spontani atunci cand nu este nevoie sau este chiar contraindicat. Ma uit in jurul meu si ma intreb cum vor arata toate astea peste 100 de ani. Nu, mai bine peste 10 ani. Noi destine vor aparea in peisaj, altele se vor pierde in detalii. Cum e vorba aia: "nu vezi padurea de copaci"?:))
Cu ce culoare se traseaza conturul perfect, acela care incadreaza fara sa invadeze formele, dar totusi sa le scoata in evidenta intr-un mod subtil?

P.S. Imaginea a fost subtilizata de aici.

Semne

Mi-a curs un zambet prin vene si i-am spus sa inceteze imediat. Cand nu fac asta, ma intreb cand o sa imi placa mai mult diminetile decat serile si realizez ca dintotdeauna a fost asa, dar ma trezeam prea tarziu pentru rasarit. Si mereu am impresia ca reusesc sa pasesc, cumva, mai repede sau mai incet decat oamenii care ma iubesc, pasiunile care ma fac fericita si cuvintele care ma definesc. Ce bine ar fi sa ajung la acceleratia optima pentru a ma bucura de prezent.
“Dorinta pe care mi-am pus-o pentru tine este sa fii intotdeauna fericit cu ceea ce ai. Tu mereu iti doresti altceva.”

Unde sunt picaturile de albastru pe pielea ta? Albastra e fericirea si albastre sunt genele tale in lumina iubirii de dupa-amiaza, desi in teorie ar trebui sa fie galbene-portocalii. Asa mi le-am imaginat dintotdeauna si uite ca m-am inselat. Mereu ma insel.
Oricum, iti spun, fii albastrul meu de Berlin!