A venit o zi in care s-au plimbat prin apa si prin cer, cu biciclete din lemn dulce de cires si cu palarii gaurite de soare. Copacul s-a impletit cu trupurile lor si a umbrit siluetele vietilor trecatoare, peste paginile cartilor, peste praful drumurilor de tara si peste valurile marii in februarie. Sperantele sunt mari acum si cresc cu ingrasamant de iubire si uneori cu lacrimi de neimplinire, dar cel mai important e ca infloresc in fiecare an, in toate anotimpurile, cu precadere vara.
(Ce bine ar fi sa putem vedea mereu viata printr-o fereastra cu draperii de toate culorile, pe care sa le aranjam cu grija in jurul peisajului cotidian astfel incat sa se potriveasca perfect cu tonurile evenimentelor zilnice, al sentimentelor lunare si al gandurilor anuale.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu