soarele asta e un pisicher

Caldura imi da o stare de inconstienta si am impresia ca plutesc in loc sa merg si eu ca toti oamenii. Cert este ca dimineata barbatii imbracati in haine inchise la culoare seamana cu niste controlori si eu nu am niciodata bilet. Oricum, nu as da bani pe un bilet care nu ma duce unde imi doresc cu adevarat sa merg.
Eu imi doresc sa merg in case vechi cu cosuri albastre din care sa iasa baloane in loc de fum. Si inauntru sa ma astepte o bunica vesela imbracata intr-o rochita de catifea cu dantela de bumbac care sa ma invite la un ceai cu povesti frumoase.
Cel mai mult mi-e dor de povestile astea. Nu stiu de ce, dar nu prea mai seamana deloc cu viata reala. Nu ca m-as astepta de la ea fie un cerc, eu stiu ca vietile sunt forme neregulate si mereu in schimbare, precum norii albi de vara care fug mereu unii dupa altii si seamana cu sufletele noastre.
Recunosc, mi-a luat ceva timp pana am invatat lectia despre cerc. Dar slava Domnului, repetitia e mama invataturii.
Aceeasi strada. Aceiasi copaci. Aceleasi bucle. In orice caz, nu aceleasi pentru noi toti. E interesant cum vechi pasiuni ies la iveala. Ca suntem vii si ca putem descoperi in fiecare zi oameni noi in oameni vechi. Soarele asta e un pisicher. Nu-i corect.