Ultima zi de vara in mod oficial. Si soarele e complice. Azi trebuia sa ploua si n-a plouat, a fost cald si bine, iar zambetele s-au plimbat prin oras nestingherite si murdare de inghetata. Si anotimpurile astea, ce figuri! Cati artisti nu s-au inspirat din vesnica lor perindare prin sufletele oamenilor…cati elevi n-au fost chinuiti de compuneri la romana cu expresii frumoase!:)) Mie imi placea mai mult sa adun frunze colorate sau pietre cu forme ciudate…desi...nici cosurile cu mere coapte si struguri nu mi-au rapit mai putin timp. Dar trebuie sa recunoastem: pentru copii, timpul nici nu exista. De fapt, in realitate nu exista. E doar un pretext pentru a te odihni, pentru a imbatrani, pentru a muri. Si odata ce stii ca vei trai pentru totdeauna nu ai nevoie de pretexte.
-Nu va suparati, nu stiti cat este ceasul?
-E toamna fara doua minute.
luni, 31 august 2009
duminică, 23 august 2009
Te-miri-ce
Ma trezesc uneori gandindu-ma la te-miri-ce. De exemplu, ce i-as spune bunicii mele daca as avea ocazia sa ma intorc in timp si sa o cunosc chiar in momentul in care amandoua am avea fix aceeasi varsta(si aici bineinteles ca sunt incluse numarul exact de ore, minute, secunde, adica nu as vrea sa existe o diferenta cat de mica ce ar putea conferi un avantaj de orice fel vreuneia dintre noi)? Sau cat de uimiti am fi majoritatea sa aflam dintr-o data ca fantomele(sau extraterestrii, sau Tinkerbell, sau ceainicul zburator sau orice fel de personaj fantastic) chiar exista si in tot timpul cat avem deplina incredere ca suntem singuri in camera de fapt cineva se uita la noi ca la actorii din serialul lui preferat(desi, sa recunoastem, Tinkerbell ar fi clar dezavantajata in acest caz si ar da de gol intreaga specie de spioni)! Sau cat de tare ar fi sa existe Facultatea de Super-Eroi! Apropo, daca stie cineva ce salariu primeste un Super-Erou sa nu intarzie in a ma contacta.
Si inca ceva: atunci cand spui ca te gandeai la orice, tu de fapt vorbeai cu tine insuti sau pictai cu tine insuti? Adica, un gand e o propozitie sau o imagine? Sau poate ca in lumea gandurilor propozitiile sunt imagini?
Si inca ceva: atunci cand spui ca te gandeai la orice, tu de fapt vorbeai cu tine insuti sau pictai cu tine insuti? Adica, un gand e o propozitie sau o imagine? Sau poate ca in lumea gandurilor propozitiile sunt imagini?
marți, 18 august 2009
invitatie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)