Singurul lucru pe care mi-l doresc e sa imi dau drumul pe tobogan, sa nu ma uit in urma sau inainte, doar sa ma bucur de soare. De-as putea sa-l vad mereu si sa-i simt caldura. http://www.youtube.com/watch?v=hjrtZbUhAmo

Cred ca incepi sa imbatranesti cu adevarat atunci cand spiritul de conservare devine mai puternic decat iubirea.

Tesatura de frunze, imbraca-ma in tinerete si incalzeste-ma cu noi inceputuri. Toamna, fa-ma vara. Bucuresti ce esti, imi e dor de rasetele tale, de chipuri albe la metrou si esarfele parfumate ale necunoscutilor. Filme cu francezi frustrati si germani deprimati, ciocolata calda pe ploaie, cladiri niciodata-restaurate, un tu fragil si mincinos, sau poate prea sincer, prost de sincer ma asteptati nerabdatori si va stergeti timpul de pielea mea. Si eu va imbratisez in fiecare an si niciodata nu ma invat minte, nu ma invat ridurile, dragostea, curajul, indiferenta, nu ma invat desi le repet mereu constiincioasa.

Vi se intampla vreodata sa va transformati intr-un bol? Sa spunem ca nu stiti exact momentul in care schimbarea se petrece, nu aveti cunostinte exacte despre cum ar trebui sa se poarte un bol sau cat e chiria cea mai ieftina in zona cea mai putin poluata a globului pentru boluri, dar totusi nu va vine in minte nimic altceva pentru a completa un C.V. si de ceva timp va treziti uitandu-va in vitrinele cu haine pentru boluri mai des decat la specimenele de sex opus. Ce cred eu ca face un bol? Adaposteste secunde, minute, chiar zile si luni de viata ornata cu taceri si iluzii, momente de entuziasm si dezamagiri disimulate sau exagerate, uneori intr-un bol incap doi oameni, sau chiar trei, sau jumatati, sferturi si zecimi de oameni care au fost si vor fi. Deci important in lumea bolurilor este sa se prefaca...mai mereu ca pot cuprinde lumea intreaga. Si ca lumea, buna sau rea, are exact dimensiunile care i se potrivesc lui. Norocos bolul top-model?

Daca muzica, dragostea, visurile sunt anestezice, viata e plictisitor de dureroasa in realitate, nu? Raspunde-mi tu, suflet crosetat din trecut pentru ierni din viitor, ca sa imi tii nereu de cald pana o sa mor. Pot sa casc pana cand voi fi inghitit deja toate amintirile si toate apusurile si rasariturile, toate acordurile din miez de vara si sprancenele incruntate si noptile visinii. Nici nu va mai fi nevoie sa adorm si ma voi "trezi" mai tanara ca niciodata, gata sa plec in calatorie cu mainele chipes si cultivat, melancolic si totusi indraznet, un maine care se sparge ca un balon de sapun in pumnul lui azi. Azi, copil obraznic!

Ar fi minunat sa trag perdelele, sa las lumina sa patrunda larg in fereastra inimii. Observ cum uit sa deschid ferestrele, si poate de asta ma sufoc de doua-trei ori pe zi cu intrebari si pastile de curaj, dar inca nu si-au facut efectul, se pare. De fapt incep sa devin dependenta de tratament si mi-e frica de clipa insanatosirii. Uneori am impresia ca nu fac decat sa ma repet la infinit, un infinit frumos imbracat si cica narcisist, care se iubeste pentru ca nu si-a gasit infinita. Dar sunt zile in care nu mai simt acele frigului in piele, ci lumina calda a unui sfarsit de iarna care ma face sa visez la un anotimp inca neinventat, al povestilor cu prezent fericit si al tartelor cu visine si iaurt.
De ani de zile nu am mai pus flori la presat, acum prefer sufletele.

Poveste de dragoste

Acum as putea sa salut un copil care se naste, sa ma stramb la un peste sau sa fac o pirueta pentru tine. In lumea mea de ganduri neastamparate exista un gand mai cuminte care e prieten cu cel mai obraznic, pentru ca au ce invata unul de la celalat si se plictisesc repede. Daca acel copil, peste sau chiar tu ati avea ochelarii potriviti ca sa ma cititi, poate v-ati indragosti de mine si ati incepe sa ma urati exact in clipa urmatoare, dar adevaratul motiv pentru care acest consum de energie trebuie sa aiba loc este ca ne-am cunoaste.
Adica ne-am cunoaste din nou, ne-am uita si apoi am putea sa ne prefacem ca nu am existat niciodata si sa ne ardem buletinele, casele si sufletele intr-un semineu desprins din filme romantice. Si peste cativa ani, copilul pe care nu l-am salutat niciodata va primi pestele la care nu m-am strambat niciodata si ii va citi in fata acelui semineu povestea noastra. Se vor iubi vesnic si se vor imbata in fiecare seara cu rom antic.